M-am gandit zilele acestea despre ce sa mai scriu.Voi scrie despre micile mele iubiri.
Prima mea mica dragoste a inceput pe la 9 ani.Aveam o colega de clasa de tot imi placea de ea,incercam sa ma mut cu ea in banca,dar ei cred ca nu-i placea de mine.Pana la urma profesoara ne-a mutat impreuna.In una din zile ne-am dus toata clasa sa vizitam ceva ,grupati cate doi mergeam pe strada,eu eram langa ea,am luat-o de mana,senzatia nu o pot descrie,cata bucurie aveam in suflet ca am putut-o atinge.Pe la 11 ani ne tot jucam cativa pe strada "ascunsa".Eu cu o fata ne am ascuns dupa un pom.Stand de vorba in soapta ea m-a sarutat,dupa care eu am continuat,cateva ore.Atunci a fost primul meu sarut.Prin clasa a VIII-a ma tot dadeam la o colega dar ea nimic,imi placea ca avea tatele cele mai mari dintre toate fetele.Totusi ii mai atingeam sanii fara ca ea sa-si dea seama.La 18 ani a fost prima mea dragoste.M-am indragostit nebuneste de o "tipa" blonda.L-a inceput am fost amici,dupa care prieteni.Vorbeam orice,orice ne trecea prin minte plus ca aveam amandoi aceleasi subiecte comune,mai ales ca ascultam amandoi rap si hip-hop.A inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult de ea dar nu aveam curaj sa-i spun pentru ca ea ma vedea ca pe un prieten.Intr-un final mi-am facut curaj dupa o sticla de golden braun si i-am spus.Ea mi-a spus ca in cateva zile imi v-a da raspunsul si ca ea ma vede ca pe un prieten nu ca pe un iubit.Intr-o seara mi-am luat din nou inima in dinti si i-am spus daca vrea sa fim impreuna.Ea mi-a raspuns ca da.Eu cu lacrimi in ochi si plin de bucurie am sarutat-o.Am stat cateva saptamani impreuna dupa care am inceput sa-i spun ca o iubesc,dar ea nu-mi raspundea nimic.Nu intelegeam de ce,pentru ca-mi arata afectiune dar nu-mi spunea ca si ea ma iubeste.A trebuit sa plece pentru ca incepea scoala,ea nelocuind in acelasi sat cu mine.Am tinut legatura in continuare la telefon,dar s-a racit relatia intre noi,ca intr-un final sa-mi spuna ca a auzit de la cineva ca eu nu mai vreau sa fiu cu ea si sa punem punct relatiei.Atunci am simtit "ca-mi fuge norocul" si ca se sfarseste viata.Am incercat sa o readuc langa mine dar nimic.Am suferit o perioada lunga,iar dupa un an ne-am intalnit,ca sa-mi spuna si sa-mi explice ca ea vrea sa-si traiasca viata nu sa se opreasca la mine si ca ea de fapt nu prea m-a iubit,ci doar a avut o relatie cu mine ca sa nu strice relatia de prietenie dintre noi.Atunci nu am inteles,am cugetat la unele mutilari ,pe care le regret acum.Sa mai spun ca am fost un tampit si am renuntat la una in favoarea alteia,sa spun ca am ranit unele suflete,sa spun ca am gresit fata de unele iubite.Am gresit si-mi cer scuze,totusi nu vreau sa fiu iertat pentru ca nu merit.Avand si alte iubiri,mi-am gasit intr-un final ce doream,sunt fericit implinit,cu mici sau mari greseli fata de ea,despre care va voi povestii intr-un alt episod.
Deci,acum ,ea si cu mine!
