O parte din viata mea.(Episodul III)

                                               Ce rost are viata cand vine moartea!?
             M-am tot intrebat ce rost are viata aici,este ceva dupa,putem continua?Lucrez intr-un domeniu putin neplacut pentru altii ,dar pentru mine este ''ok''.Am tot vazut persoane trecute in nefiinta sau fiind pe calea de a se duce si  m-am tot intrebat este ceva dupa.Un raspuns concret din partea subconstientului meu nu am putut primi dar cred ca atunci cand v-om muri v-om fi cuprinsi intuneric totodata asteptand ceva sau pe cineva sa ne scoata de acolo.Mai multe raspunsuri nu mi pot da,preotii spun ca exista iad si rai dupa,cred in cineva cu o putere nemarginita dar mai cred ca totul se rezuma aici ,la ce facem aici ce lasam in urma ce construim cat de buni suntem pe unde mergem ce intalnim.
    De ce trebuie sa ne chinuim atat,mai bine zis de ce bolile ne chinuie atat?Uneori este si vina noastra dar mai si ''vine de la sine'' nu pot intelege de ce nu putem fi toti sanatosi pentru ca aici o singura viata avem de trait,chiar daca suntem rai sau buni.As vrea ca toti sa fim buni dar nu se poate,rautatea exista in noi dar trebuie sa stim sa o controlam sa stim sa o oprim cand trebuie.
   Mereu am avut o senzatie ciudata cand mi-am pus intrbarea cine sunt,de fapt stiu cine sunt,dar cine sunt cu adevarat?Nu ma cred vreun zeu sau sfant,inca nu sunt nebun sa cred asta,pur si simplu cine sunt pentru ca este ciudat cand eu pot vedea pe ceilalti si pe mine nu,inteleg asta ca nu am cum dar senzatia ciudata din interior ma face sa-mi pun intrebarea asta,cine sunt?De ce eu,numai eu!?
   Cred ca nu pretuim atat cat trebuie viata,clipa orice moment ar trebuie petrecut ca si cum ar fi ultimul,trecem prin viata ca nebunii dupa bani iar la batranete o sa fim niste mosi libidinosi cu tensiunea crescuta asteptant pensia pentru a ne lua pastile ca de asta am muncit o viata.
                                                                                                      TU CE CREZI!?

O parte din viata mea.(Episodul II)

                        "Vreme trece ,vreme vine?"Cand,unde si cu cine?
M-am gandit zilele acestea despre ce sa mai scriu.Voi scrie despre micile mele iubiri.
       Prima mea mica dragoste a inceput pe la 9 ani.Aveam o colega de clasa de tot imi placea de ea,incercam sa ma mut cu ea in banca,dar ei cred ca nu-i placea de mine.Pana la urma profesoara ne-a mutat impreuna.In una din zile ne-am dus toata clasa sa vizitam ceva ,grupati cate doi mergeam pe strada,eu eram langa ea,am luat-o de mana,senzatia nu o pot descrie,cata bucurie aveam in suflet ca am putut-o atinge.Pe la 11 ani ne tot jucam cativa pe strada "ascunsa".Eu cu o fata ne am ascuns dupa un pom.Stand de vorba in soapta ea m-a sarutat,dupa care eu am continuat,cateva ore.Atunci a fost primul meu sarut.Prin clasa a VIII-a ma tot dadeam la o colega dar ea nimic,imi placea ca avea tatele cele mai mari dintre toate fetele.Totusi ii mai atingeam sanii fara ca ea sa-si dea seama.La 18 ani a fost prima mea dragoste.M-am indragostit nebuneste de o "tipa" blonda.L-a inceput am fost amici,dupa care prieteni.Vorbeam orice,orice ne trecea prin minte plus ca aveam amandoi aceleasi subiecte comune,mai ales ca ascultam amandoi rap si hip-hop.A inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult de ea dar nu aveam curaj sa-i spun pentru ca ea ma vedea ca pe un prieten.Intr-un final mi-am facut curaj dupa o sticla de golden braun si i-am spus.Ea mi-a spus ca in cateva zile imi v-a da raspunsul si ca ea ma vede ca pe un prieten nu ca pe un iubit.Intr-o seara mi-am luat din nou inima in dinti si i-am spus daca vrea sa fim impreuna.Ea mi-a raspuns ca da.Eu cu lacrimi in ochi si plin de bucurie am sarutat-o.Am stat cateva saptamani impreuna dupa care am inceput sa-i spun ca o iubesc,dar ea nu-mi raspundea nimic.Nu intelegeam de ce,pentru ca-mi arata afectiune dar nu-mi spunea ca si ea ma iubeste.A trebuit sa plece pentru ca incepea scoala,ea nelocuind in acelasi sat cu mine.Am tinut legatura in continuare la telefon,dar s-a racit relatia intre noi,ca intr-un final sa-mi spuna ca a auzit de la cineva ca eu nu mai vreau sa fiu cu ea si sa punem punct relatiei.Atunci am simtit "ca-mi fuge norocul" si ca se sfarseste viata.Am incercat sa o readuc langa mine dar nimic.Am suferit o perioada lunga,iar dupa un an ne-am intalnit,ca sa-mi spuna si sa-mi explice ca ea vrea sa-si traiasca viata nu sa se opreasca la mine si ca ea de fapt nu prea m-a iubit,ci doar a avut o relatie cu mine ca sa nu strice relatia de prietenie dintre noi.Atunci nu am inteles,am cugetat la unele mutilari ,pe care le regret acum.Sa mai spun ca am fost un tampit si am renuntat la una in favoarea alteia,sa spun ca am ranit unele suflete,sa spun ca am gresit fata de unele iubite.Am gresit si-mi cer scuze,totusi nu vreau sa fiu iertat pentru ca nu merit.Avand si alte iubiri,mi-am gasit intr-un final ce doream,sunt fericit implinit,cu mici sau mari greseli fata de ea,despre care va voi povestii intr-un alt episod.
                                                                                    Deci,acum ,ea si cu mine!

                                                                                                          photo take by me!

O parte din viata mea.(Episodul I)

           

 Voi incepe cu micile nebunii din scoala generala.Pe la 3 ani am trecut prin fata scolii,am ajuns acasa si i-am spus mamei mele ca "vreau si eu la copii aceia multi".Mama entuziasmata mi-a pregatit niste haine doua oua,o felie de paine si a doua zi m-a trimis la gradinita.Entuziasmat dar in acelasi timp timid, nu prea vorbeam cu nimeni.La un moment dat vine un baiat la mine si-mi zice:"vezi floarea aia,sa stii ca e buna de mancare",eu i-am negat pe moment,dar dupa ce a plecat am muscat din ea cu pofta.Avea un gust de rahat,parca si acum il simt in gura,da ce sa-i faci minte prea putina.In clasa I-a doamna profesoara ne-a pus sa facem o propozitie cu cuvantul "romancele".Nu am stat prea mult pe ganduri,am ridicat mana si am zis:"romancele noastre joaca barbut", nestiind ce inseamna asta si pe unde l-am auzit.Profesoara a ras in hohote,dar totodat l-a chemat pe tatal meu la scoala,primind acasa de la el cateva corectii,despre care va voi povestii in alta parte.Prin clasa a IV-a avea o alta profesoara de care imi placea.L-a un moment dat vine ziua ei,aproape toti colegii mei i-au adus flori iar eu cu cativa nu.Nu puteam sa nu-i duc si eu pentru ca vroiam sa ma pupe si pe mine.In pauza mare eu si cu un alt coleg ne-am dus prin sat sa cautam flori,dar nimic.Am ajuns si la cimitir,am sarit gardul vazand noi acolo un morman de flori.Era cineva inmormantat recent si era mormantul plin de flori.Am luat si noi cate o jerba fara sa ne dam seama.Bucurosi ne-am intors repede la scoala,dar intarziand am intrat in clasa cand deja incepuse ora.Profesoara cand ne-a vazut ne-a intrebat:''copii voi va duce-ti la mort'',noi am raspuns seriosi :''nu doamna profesoara sunt pentru dumneavoastra''.Aceasta a inceput sa planga  si ne-a dat afara din clasa,iar noi am plecat dezamagiti fara sa ne dam seama ce se intamplat.Alta data am gasit un soricel mort dupa dulap,teribilismul fiind in floarea lui,am luat soricelul si l-am bagat in soba din clasa.Cand a venit profa' la ora ne-a intrebat care am venit cu carne prajita la scoala,ca nu e frumos ,ca facem pofta si la ceilalti copii.La un moment dat incepuse nebunia in clasa cu scuipatul prin pix cu hartiute.Profesoara de biologie avea in spatele capului o "gogoasa" si cand se intorcea la tabla sa scrie incercam sa o nimerim.Cea de romana ne punea cateodata sa citim poezii si ea adormea iar noi ii umpleam ochelarii cu hartiute,ca se lipieau pentru ca le amestecam cu scuipat.A venit prin clasa a VI-a un coleg nou si diriginta l-a mutat cu mine.Dupa cateva ore ne-am imprietenit si nu puteam sa nu-l invat ceva de bine,facand intrecere care trage cea mai puternica basina in timpul orei.Nu mai stiu care dintre noi a dat mai tare, ca s-au amestecat si profesoara ne-a scos afara pe toti ca mirosea foarte urat intrebandu-ne daca nu ne putem abtine daca avem probleme cu stomacul.Si multe altele de care nu-mi aduc aminte in momentele astea.
        Cam astea ar fii micile nebunii din scoala generala!!!!

Cu ce sa incep!?

           M-am tot gandit cum sa incep,de fapt cu ce sa incep cu trecutul, prezentul sau viitorul?Ar fii prea banal sa vorbesc de la inceput despre intamplarile mele sexuale nu sunt piperate sau tumultoase dar totodata presupun ca interesante.
     Am sa incep cu trecutul,o parte din copilaria mea tragica din exterior dar frumoasa din interior.Sa zic pe la varsta de 7-8 ani cand am inceput sa percep lucrurile un pic mai bine am realizat ca nu aveam nici macar strictul necesar,atunci cand venea Craciunul vedeam portocale eu si fratele meu, cateva bombone si poate o ciocolata.Eram atat de bucurosi  vazandu-le o data pe an pastram si coaja pe care o mancam a doua sau a treia zi neincercand sa punem intrebari de ce nu avem si noi un pic mai mult ,dar bucuria se mentinea in sufletele noastre.Sa nu mai spun de kiwi,ananas sau banane cum aratau nici nu stiam.Prima data cand am vazut kiwi am crezut ca sunt cartofi.Sau cand imi cumparau parintii o pereche de tenisi noi de adidasi nici nu visam pe atunci ii incaltam si alergam prin toata curtea de bucurie zicand:"mama uite ce alearga astia ",iar seara dormeam cu ei sub pat de bucurie.Imi aduc aminte ca prin clasa a 4 a mi s-au rupt tenisii in talpa iar parintii mei nu aveau bani asa ca am mers cu ei rupti cateva zile la scoala pana cand ,tata s-a imprumutat si mi-a luat altii, neintelegand din nou de ce nu am si eu,dar pe de-o parte am inteles situtia si neputinta parintilor,pe atunci doar tata lucra iar mama statea cu noi acasa.Pe la 14 ani l-am vazut pe tatal meu ca purta aceleasi sosete rupte,aceeasi chiloti rupti mama tot cusand la ele.L-am intrebat de ce nu-si cumpara si el o pereche de chiloti sau sosete de ce tot ii coase mama.Mi-a raspuns un pic nervos:"cum sa ai tu noi daca imi cumpar si eu".Aici am inteles sacrificiile parintilor,au dat totul pentru noi,micile bucurii pe care le aveam erau intense si traite la maxim,nu ca cei de azi arunca bombloanele pe jos sau daca portocala este un pic stricata.
     Apreciati lucrurile mici,chiar daca sunt putine lucrurile pe care le primesti orice sacrificiu facut pentru tine conteaza si ofera la randul tau chiar si 10 bani atunci cand e nevoie.

                                                                  photo make by me!