Am sa incep cu trecutul,o parte din copilaria mea tragica din exterior dar frumoasa din interior.Sa zic pe la varsta de 7-8 ani cand am inceput sa percep lucrurile un pic mai bine am realizat ca nu aveam nici macar strictul necesar,atunci cand venea Craciunul vedeam portocale eu si fratele meu, cateva bombone si poate o ciocolata.Eram atat de bucurosi vazandu-le o data pe an pastram si coaja pe care o mancam a doua sau a treia zi neincercand sa punem intrebari de ce nu avem si noi un pic mai mult ,dar bucuria se mentinea in sufletele noastre.Sa nu mai spun de kiwi,ananas sau banane cum aratau nici nu stiam.Prima data cand am vazut kiwi am crezut ca sunt cartofi.Sau cand imi cumparau parintii o pereche de tenisi noi de adidasi nici nu visam pe atunci ii incaltam si alergam prin toata curtea de bucurie zicand:"mama uite ce alearga astia ",iar seara dormeam cu ei sub pat de bucurie.Imi aduc aminte ca prin clasa a 4 a mi s-au rupt tenisii in talpa iar parintii mei nu aveau bani asa ca am mers cu ei rupti cateva zile la scoala pana cand ,tata s-a imprumutat si mi-a luat altii, neintelegand din nou de ce nu am si eu,dar pe de-o parte am inteles situtia si neputinta parintilor,pe atunci doar tata lucra iar mama statea cu noi acasa.Pe la 14 ani l-am vazut pe tatal meu ca purta aceleasi sosete rupte,aceeasi chiloti rupti mama tot cusand la ele.L-am intrebat de ce nu-si cumpara si el o pereche de chiloti sau sosete de ce tot ii coase mama.Mi-a raspuns un pic nervos:"cum sa ai tu noi daca imi cumpar si eu".Aici am inteles sacrificiile parintilor,au dat totul pentru noi,micile bucurii pe care le aveam erau intense si traite la maxim,nu ca cei de azi arunca bombloanele pe jos sau daca portocala este un pic stricata.
Apreciati lucrurile mici,chiar daca sunt putine lucrurile pe care le primesti orice sacrificiu facut pentru tine conteaza si ofera la randul tau chiar si 10 bani atunci cand e nevoie.
photo make by me!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu